Ma trezesc de dimineata cu gandul sa repar lucruri, sa aduc un plus de vitalitate vietii mele, un pic de energie pentru toate zilele trecute care m-au epuizat. Incerc sa dorm mai mult, sa imi focalizez fortele pe lucruri productive, care sa imi pun creierul la treaba, nu inima. Incerc sa imi stabilesc noi prioritatii si promit sa ma schimb. O fac pentru ca vad si eu cum obisnuiam sa rezolv lucrurile pana mai ieri. Eram superficiala si indiferenta pentru tot ce trecea pe langa mine. Dar e foarte important sa realizezi ca nu mai esti pe drumul cel bun, pana nu e prea tarziu, pana cand mai poti sa te agati de ceva pentru a renaste. E dificil, dar ce in lumea asta nu e? Pana si sa deschizi ochii dimineata e dificil, pana si sa iti alegi niste haine din dulap e dificil, pana si sa decizi pe ce drum sa o iei sper scoala e dificil. Fiecare lucru are gradul lui de dificultate, mai important e sa ai initiativa, deschidere spre nou, nepasare de ce zice lumea ci de ce zici tu, si incredere ca alegerea facuta, drumul parcurs, sacrificiile implicate, sunt bune. Imi place sa vad in mine, ceva care sa iti fie exemplu pentru tine. Imi place sa ma privesti frumos, atunci cand iti zambesc si sa imi spui cu sinceritate ce si cand gresesc. Mi se intampla sa mint cand nu e nevoie si sa spun adevarul atunci cand doare mai tare. Dar astept si eu acelasi lucru de la ceilalti. Sa stiu ca sunt oameni pentru care sa ma schimb, iti face munca mult mai usoara.
