Cu totii traim asteptand cate ceva, dorind, ravanind pentru un anumit lucru. Ne petrecem orele incercand sa ne indeplinim dorintele. Ne complicam viata fara sa o vrem complicata. Ne plangem cand suntem stresati, dar acceptam cu capul plecat lucrurile care ne sunt rezervate de “amicul nostru”, destin.
Ne place sa radem atunci cand suntem fericiti. Ne place sa zambim atunci cand viata ni se intersecteaza cu anumite persoane. Ne place sa facem parte din viata lor, sau sa ii schimbam fara sa vrem recunostiinte. E deajuns sa vezi ca e altfel cu tine, dar diferit cu restul lumii; ca e aproape atunci cand toti se indeparteaza.
Imbratisezi cu dorinta tot ceea ce iti face placere sa simti, sa vezi, sa auzi. Iti doresti sa fii importanta pentru el, sa fii cea pe care o va suna cand seara si linistea se lasa. Atunci cand crezi ca a uitat de tine, atunci cand vrei sa il scoti din suflet, atunci cand vrei sa il lasi in urma.
Si te suna. Si vrea sa vorbeasca cu tine. Si iti da iar viata peste cap. Si o iei de la inceput, incercand sa ramai obisnuita cu un “el” asa. Asta e trucul lui sa te faca sa simti de fiecare data cat iti lipseste si sa te intorci mereu la el cand crede ca s-a ascuns destul. Dar nu stie ca la un moment dat vei creste, si nu vei mai prefera jocuri infantile. Iti vei dori altceva, sau va aparea alta complicatie in viata ta.
Sa te stii manipulata de el, te face sa il urasti. Dar sa te stii in preajma lui, te face sa il cauti si sa iti doresti sa iti mai aline din simtiri. Atunci cand pune un deget pe umarul tau, tremuri de placere si cazi suav in bratele lui. Complotezi cu timpul si il faci sa stea in loc, sa poti memora fiecare sentiment pe care te-a facut sa il simti, fiecare tremur pe care te-a facut sa il savurezi, fiecare privire care ti-a aruncat-o atunci cand te mangaia. Faci toate astea pentru ca stii ca maine, veti redeveni ceea ce ati fost si inainte: simplii prieteni care se mai si saluta din cand in cand.
Ma vad deja implorand pentru un loc in sufletul lui, dar ma vad si facand loc sa iasa din sufletul meu.
Cuprind cu emotie fiecare privire a lui si ma gandesc la momentul cand ma astepta cu drag sa vin. Astepta sa vada ce simte alaturi de mine. Ii place sa guste din fiecare, sa probeze, sa analizeze. E atent la detalii si parca nu stie ce vrea, dar viata lui zici ca e o rutina. Le indragosteste si pleaca. Nu stie ca si el e urmarit, dar ii place. Il vaneaza fiecare femeie care s-a indragostit. Asta, pana ce, cu fiecare zi ce trece, le trece dragostea; zboara fluturasii si toate isi revin. El insa merge mai departe si nu se uita inapoi decat daca ramane fara “drog”.
Il zaresc din nou pe strada, dar e prea departe ca sa il salut. Imi pastrez amintirile cu el si incerc sa le stapanesc pana ajung acasa. Imi provoaca acel sentiment de dor nebun si il sun.
Bineinteles, imi va raspunde si imi va zice la fel cum ii voi spune si eu : Buna, prietene!
Buna, prietene!
15/02/2011 de irina mihalache