Culoare.

Mi-e somn acum, si incerc sa uit ceea ce ma doare. E dificil sa stii ca cel de langa tine e defapt foarte departe de tot ce iti doresti tu sa fie. Trebuie sa fie sperante in sufletul tau. Sperante ca maine , cand te vei trezi, vei vedea raza aia de lumina cum iti incalzeste obrazul. Te vei trezi si vei merge somnoroasa la geam. Vei fii uimita sa vezi soarele pe strada ta, dar ii vei zambi si tu , la fel cum iti zambeste si el prin geamul deja murdar de la atata ploaie. Deschizi fereastra sa ii simti mirosul, si o vei lasa asa pana seara, cand apune. Nu te vei satura sa stai si sa privesti doar. Te duci la dulapul cu masti, iar azi ti-o vei pune pe cea frumoasa, cu zambet. O vei purta toata ziua iar ceilalti iti vor spune ca : “Azi esti frumoasa”. Dar tie ti-e teama, de lasarea intunericului. Ti-e teama, ca atunci cand se lasa seara, tu sa nu mai fi frumoasa. O sa trebuiasca sa iti dai jos masca si totul se va rupe ca o vraja. Te increzi insa in ziua ce urmeaza, si te rogi ca maine sa fie la fel ca azi. Pui capul pe perna si adormi fara sa stii ca defapt soarele rasare in fiecare zi, dar nu de fiecare data pe strada ta.