Realitate.Zid.Uimire.Cer.Piramida.Nepasare.

Rad constant de nepasarea ta. Si ma umilesc sa ajung in varful piramidei. De acolo stiu ca am lumea la picioare. Dar tu esti langa mine. Nu esti jos, sa te strig si sa te chem alaturi. Esti in aceeasi pozitie ca si mine. Si poti sa iti alegi ce vrei si pe cine vrei, nu si pe mine. Atunci vei simti ce simt si eu acum. Sau poate iti va fi usor sa faci o alegere. Poate vei fi mai hotarat decat mine. Si poate alegerea facuta se va dovedi a fi cea mai buna. Insa mereu vei trai cu acel semn de intrebare: era EA cea care imi va fi alinat toate doleantele? Era EA cea care stia de ce am nevoie? Era EA tot ce imi puteam dori de la viata? Era EA degeaba acolo, alaturi de mine?
Ma simteam ca si cum puteam sa ating cerul cu varfurile degetelor si te vedeam pe tine langa mine mic, mic de tot. Sunt mai presus de orice chemare, sentiment, gand de-al tau. Tu vroiai sa imi intinzi bratul si sa ma iei langa tine, dar nu reuseam, erai de neatins. Sau poate doar nu vroiam, eram de neatins. Te-am strigat si ai intors capul, dar in fata mea era parca un zid. Puteam sa te vad, dar nu puteam sa inaintez, sa fug spre tine, sa te iau in brate. Stiai ca zidul ala ne desparte, dar nu faceai nimic. Te uitai la mine si parca privirea ta ma orbea. Ma incarcam cu ambitie si putere si te-am strigat din nou. Dar tu te-ai intors si ti-ai continuat drumul. Picam sfasiata de dorinta si ura. Ura ca nu puteam sa te ajung. Tu mergeai in continuare inainte, cu capul plecat si privirea in pamant. Am tacut si ti-am ascultat pasii. Nu erau grabiti, ci foarte lenti. Lenesi de atata incarcatura si nesiguranta. Ai dat sa te intorci la un moment dat, dar ai cazut. Ai cazut in bratele pamantului, nisipului care te ardea. Te-am privit uimita si stiam ca in acel moment trebuie sa ma intorc si sa plec. N-ai stiut ce fac. Ci doar priveai in jos sperand ca va aparea cineva sa te ridice de acolo. Te-ai intors sa ceri ajutor si ai vazut ca esti singur. Ai ramas doar cu acel zid, care te desparte de realitate. Realitatea care sunt eu. Eu care am incercat sa intru in lumea ta si sa iti scot din fire aceea ardoare care ma orbea.
Mi-am continuat drumul si n-am privit o clipa inapoi.